Povestea

Am mers sa vizitam o familie in Africa. Si am gasit trei. Sub acelasi acoperis traiau parinti, copii, nepoti si chiar tinere mame cu bebelusii lor in brate. Generatii intregi adunate intr-un spatiu mic, fragil, saracacios.

Cred ca erau in jur de 13 copii acolo. Unii alergau desculti prin curtea de pamant batut. Altii stateau lipiti de mamele lor. Iar printre ei era si o tanara mama care isi legana copilul, in timp ce propriul ei tata inca isi crestea copiii mai mici acasa. A fost imposibil sa nu observ ceva: erau impreuna.

In lumea noastra moderna parca ne-am pierdut tribul. Oamenii au tot mai multe camere si tot mai putina familie. In Africa era invers. Aveau foarte putin. Dar se aveau unii pe altii.

Mereu era cineva aproape. Cineva care sa tina copilul. Cineva care sa imparta mancarea. Cineva care sa stea langa tine.

Si atunci am inteles: poti sa fii sarac, poti sa fii flamand, dar sa nu fii singur, este o bogatie rara.

Sigur, nevoile sunt uriase. Atatia copii inseamna mai multa mancare, mai multe saltele, mai multe haine, mai multa grija, mai multa speranta de sustinut. Dar am vazut si ceva frumos acolo: o familie care inca functioneaza ca o familie.

Cum putem ajuta concret

Cu 200 lei, o familie are mancare de baza pentru o luna intreaga. Cu 25 lei, un copil este protejat noaptea sub o plasa de tantari, care il fereste de malarie. Cu 50 lei, ii cumperi haine. Cu 30 lei, ii dai prima pereche de incaltaminte. Cu 100 lei, contribui la o saltea pe care sa doarma fara sa-l doara spatele.

Cu 10-15 lei poti dona obiecte de baza pentru gospodarie. Cu 250 de euro pe an, un copil african merge la scoala timp de 12 luni. Iar cu 150-300 de euro, intreaga casa primeste lumina electrica printr-un sistem simplu de panou solar.

Orice suma conteaza. Pentru o familie mare africana, orice ajutor se transforma imediat in grija impartita intre multi.