Povestea

Dacă vine ploaia, rămânem fără casă

Când am ajuns la ei, nu m-am uitat prima dată la copii.
M-am uitat la acoperiș. Era prins cu pietre. Nu în sens figurat. La propriu. Tatăl, Ibrahim Isalbaje, încerca să-l țină pe loc, pentru că în acea seară se anunțau ploi. Vântul putea să-l smulgă oricând.
Și atunci, casa ar fi dispărut. La intrare nu era ușă. Doar două scânduri și o bucată de material care ținea loc de perdea. Am intrat și m-a izbit golul.

Nu era nimic. Pe jos, doar un preș subțire, o cârpă. Fără saltele. Fără vase. Fără haine. Fără acele lucruri simple care transformă un spațiu într-o casă. Aici trăiesc patru copii, împreună cu părinții lor, Ibrahim și Neamugaye Aisha. Copiii nu merg la școală.
Nu pentru că nu ar vrea. Ci pentru că nu există resurse. Iar când viața înseamnă, în primul rând, să nu-ți zboare acoperișul deasupra capului, educația devine un vis îndepărtat.
Am plecat de acolo cu o imagine care nu-mi iese din minte:
un tată care își ancorează casa în pietre… ca să nu-și piardă familia într-o noapte.

Ce putem face împreună

Această familie are nevoie de lucruri de bază, dar urgente:
repararea și securizarea acoperișului
saltele și așternuturi
hrană și haine
obiecte esențiale pentru gospodărie
acces la educație pentru copii

Apel la acțiune

250 € / an pot schimba viața unui copil — acces la o educație reală, într-o școală care le oferă o șansă adevărată
100 lei pot contribui la condiții de trai mai sigure
orice sumă înseamnă stabilitate pentru această familie

Sunt seri în care oamenii se roagă pentru multe lucruri.
Ei se roagă doar pentru unul:
ca acoperișul să rămână deasupra capului.
În seara aceasta, putem fi răspunsul la rugăciunea lor.