Poveste

Avea doar cateva zile de viata.

L-am tinut in brate. Atat de mic, atat de fragil. Al patrulea copil in familie. Am citit ingrijorarea in privirea mamei: teama ca nu va avea suficient pentru copiii ei.

Avea doar cateva zile de viata cand am ajuns in acea comunitate plina de copii. Erau peste tot,  razand, alergand, privind curiosi spre noi. Atat de multi incat, pentru cateva momente, nici nu mai stiam care sunt ai familiei si care sunt ai vecinilor.

In mijlocul lor, statea mama. Tacuta. Timida. Cu bebelusul lipit de piept si cu privirea atenta la ceilalti copii ai ei. Si o grija care nu se termina niciodata.

Tatal era plecat la munca in ziua aceea. Am aflat ca prinsese ceva de lucru ca zilier. Asta insemna un lucru urias pentru ei: a doua zi aveau ce pune pe masa. Dar apoi, burticile aveau sa flamanzeasca din nou.

Atat de grea este uneori viata acolo. Casa era formata din 4 pereti si atat. Pamantul gol. Resursele putine, dar dragostea dintre ei era vizibila.

Mama isi urmarea copiii cu o atentie continua, aproape instinctiva, ca si cum incerca sa ii protejeze pe toti in acelasi timp.

Si atunci am inteles un lucru: uneori, nici atunci cand parintii muncesc si incearca tot ce pot… nu este suficient. Nu pentru ca nu iubesc. Ci pentru ca saracia este mai mare decat puterile lor.

Cum putem ajuta, concret:
50 lei — produse esentiale pentru un bebelus
200 lei — hrana de baza pentru o luna
25 lei — plasa de tantari
50 lei — haine pentru un copil
100 lei — contributie pentru o saltea
250 euro pe an — scolarizarea unui copil
150-300 euro — sistem simplu de panou solar

Orice suma conteaza. Pentru aceasta familie, inseamna linistea ca maine copiii nu vor merge flamanzi la culcare.

Un bebelus ar trebui sa aduca doar bucurie. Nu si teama ca nu vei avea cu ce sa il hranesti.

Astazi, putem sa transformam grija acestei familii in speranta.